Apel umanitar. Pentru mine

De obicei ma ocup pe acest blog de chestii light fiindca nu am pretentia de a fi vreun emitator de pareri valoroase sau de rationamente profunde. Mai mult, incerc sa locuiesc intr-o lume construita pe placul meu si sa evit sau sa ignor eventualele bruiaje ce tulbura zilele astea masele.

Cu toate astea, imi vine greu sa nu ma revolt cand imi este spulberat un drept esential in zilele noastre: dreptul la informare.

Intamplator, am terminat o scoala de jurnalism, zice-se, una dintre cele mai bune de pe meleagurile noastre. Si daca o seama din dascalii de acolo sunt contestati (nu subscriu la acest trend), eu am avut norocul de a fi scolita si de oameni de pe alte meleaguri, care au invatat, practicat si predat "presa" la standarde internationale. Cu toate astea, am renuntat repejor la meserie, si fara prea multe regrete, fiindca, niciuna dintre putinele redactii pe care le-am cunoscut mai indeaproape, nu am simtit ca ma reprezinta profesional. Am sperat ca, totusi, in celelalte, la ale caror usi nu am batut, angajatii si patronii stiu mai multa meserie, au mai multa etica, cunosc mai bine functiile presei...

Dar hai sa recapitulam din cursul de ISMM - predat in anul I la facultatea de jurnalism.

Functia de informare. Pe scurt, se refera la "datoria" mass media de a comunica audientelor informatii concrete, corecte si verificate, trecute pe cat de putin posibil prin filtre subiective ale reporterilor, redactorilor, crainicilor s.a.m.d. Aceasta functie este, in zilele noastre, un fel de... presedinte de onoare. Nu are importanta, nu o baga nimeni in seama, dar nu vrea nimeni sa recunoasca ca e de multa vreme moarta si ingropata, ca nu da bine.

Functia de interpretare. Pe asta nu o contest. Asta se manifesta din plin. Asta domina.

Editorialele, pamfletele, cronicile, analizele si alte surate din categoria materialelor de opinie domina grilele, paginile de ziare sau de net, sub nume propriu sau ascunse sub masti ce dau mai bine la tantalai: reportaj, stire, interviu. Mai trist e ca filtrele care conduc la scrierea si publicarea/difuzarea acestor opinii nu sunt doar parerile unor oameni cu trecut, experienta si intentii indoielnice, ci si filtre politice si/sau economice. Astazi putem vorbi de doua tipuri dominante de materiale jurnalistice: "advertorialul pro" si "advertorialul contra".

Functia de legatura. Nici pe asta nu o pot contesta foarte vehement. Atata timp cat audientele arata cum arata, da, mass media reuseste sa aduca impreuna niste mase, sa le reuneasca in fata televizorului, privind simultan la aceeasi emisiune TV. Pe mine ma alieneaza. Cred ca mai exista macar inca vreun milion ca mine care prefera sa se uite la tavan decat la ...

Functia de divertisment. Mda. In proportie de 95% se aplica. Pentru masochisti.

Functia de culturalizare. LOL!

Ca sa nu mai lungesc povestea... Simt mai mult ca niciodata ca mi s-a rapit dreptul de a citi un ziar de catre redactorii sefi, dreptul de a ma uita la stiri, de catre televiziuni, dreptul de a fi informata de catre partonii de presa - ca or avea nume de oameni, de corporatii sau de guverne. In ochii mei, industria mass media este mai virusata decat orice bolnav de SIDA, mai meschina decat clasa politica, mai nociva decat corporatiile producatoare de tutun.

Nu contest intentiile si reusitele unor oameni de moda veche, care mai au rabufniri de profesionalism. Dar sunt atat de putini si atat de marunti, incat devin invizibili intre toate buruienile ce au napadit industria asta. Si, pana una-alta, cine are de pierdut? Eu si inca cativa naivi care mai credem in etica, in principii si in valori.

Am folosit mai sus vorbe mari pentru a vorbi despre un drept din ce in ce mai mic. Al meu.

Vremuri

Mi-e drag de noii mei colegi. Multumesc echipei AEGON ca m-a adoptat asa repede. Atat de firesc...

Mi-e drag de noii mei prieteni vechi. Multumesc echipei Amprenta ca m-a crescut in Cluj si mi-a dat aripi sa zbor! Atat de... parental.

Mi-e draga viata mea sepia din orasul asta multicolor. Atat de... vintage.

Mi-e drag de mine cum nu mi-a fost de ceva vreme si, cu riscul de a parea mega-aroganta, cred ca e vremea sa...

Dincolo de iarna grea... e vremea mea!

Cele rele sa se spele, cele bune sa se adune!

Iarna pe uliţă

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureşe, când norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puşi;

Cei mai mici, de foame-aduşi,

Se scâncesc şi plâng grămadă

Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare

Un copil, al nu ştiu cui,

Largi de-un cot sunt paşii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Şi-o târăşte-abia, abia:

Cinci ca el încap în ea,

Să mai bată, soro, vântul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-sa l-a trimis în sat,

Vezi de-aceea-i încruntat,

Şi s-avântă, şi se crede

Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică

Dând pe ceafă puţintel

Toată lâna unui miel:

O căciulă mai voinică

Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,

Stă pe loc - să mi te ţii!

Colo, zgomotoasa gloată,

De copii!

El degrabă-n jur chiteşte

Vrun ocol, căci e pierdut,

Dar copiii l-au văzut!

Toată ceata năvăleşte

Pe-ntrecut.

- "Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post -

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dânsa şapte sate

Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alţii-n glumă parte-i ţin -

Uite-i, fără pic de vin

S-au jurat să-mbete-n cale

Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei

Şi încins cu sfori de tei.

Stă pe loc acum să vadă

Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna

Pentru micul Barba-cot.

- "Aţi înnebunit de tot -

Puiul mamii, dă-mi tu mâna

Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Şi-apoi zici că eşti român!

Biata bab-a-ntrat în laie

La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară

Şi-o petrec cu chiu cu vai,

Şi se ţin de dânsa scai,

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-şi păzească drumul lor!

Râd şi sar într-un picior,

Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna

Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:

Bate,-njură, dă din mâini:

- "Dracilor, sunteţi păgâni?

Maica mea! Să stai cu băţul

Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte

Ca să-şi facă-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Şi mulţimea năvăleşte

Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:

Baba-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân şi face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii

De prin curţi, şi sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc miraţi bătrânii

Din bordei.

Iti scriu ca unei prietene. Celei mai bune

Daca obtii ce vrei nu inseamna ca ai ce-ti trebuie.

Limpezeste-ti mintile si da-ti seama, macar in al 12-lea ceas, ce iti lipseste de fapt. Renunta la fondul de ten ce iti mascheaza rana, sterge-ti zambetul fals, pune mana pe bisturiu si taie in carne vie. Scoate glontul din tine, urla de durere si apoi lasa sangele sa faca scoarta.

Fondul de ten nu dizolva metalul, dar timpul vindeca ranile.

In incheiere (via Lucian Blaga)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

"Impre...jurati"

Oamenii care ne "populeaza" viata sunt rezultatul unor alegeri voluntare, al unor circumstante ne-/fericite sau al ... trebuie sa ma fie ceva!

Unii oameni sunt sortiti uitarii, chiar daca, o vreme, imparti cu ei lingura.

Unii oameni sunt destinati sa fie nedespartiti, independent de distanta ce-i separa.

Relatiile bazate pe sentimente autentice merita sa existe, indiferent de cauza lor.

As vrea sa pot sa nu imi mai pierd timpul cu restul...

Ce-mi doresc, de zilele mele

Sa invat sa pierd demn, dar sa nu-mi fac din asta un stil de viata.

Sa nu simt ca depind de cineva, dar sa simt ca ma pot baza pe cineva.

Sa stiu sa tin cuiva umbra in vremuri de arsita, dar sa nu ajung la ultima varsta simtind ca am facut doar umbra.

+

1 carte (cel putin)

2 tablouri (cel putin)

3 copii (sau mai multe? :)