Necaz pe capul meu

Radacini crescute. Pas firesc, mers la coafor. Unul nou, la recomandarea altei colege. Si la celelalte 3 tot pe recomandari am ajuns. La fiecare o singura data.

De data asta, am fost mai optimista - cat de gresite pot iesi niste radacini?

Am ajuns. Anca, stilista, a insistat sa imi schimbe un pic culoarea. "Te pregatesc de toamna," mi-a zis. "Iti incalzesc un pic nuanta, facem un blond aramiu." Am stat un pic pe ganduri, apoi am acceptat. "Mirela, colega care m-a trimis acolo, arata mereu impecabil. Probabil ca si Anca contribuie la asta. O sti ea ce zice."

Si 45 de minute am stat cuminte, uitandu-ma din cand in cand la pasta din capul meu, initial gri, apoi portocalie, apoi roz. Nu m-am panicat. De obicei cand imi vopsesc acasa radacinile par mov in timpul procesului. So, no panic.

Am asteptat cu nerabdare spalatul, apoi, in timpul uscatului am evitat sa ma uit in oglinda. Am eu o slabiciune pentru emisiunile cu schimbare de look si imi place tensiunea aia creata prin montaj si prin calupul de reclama plasat chiar inainte sa vezi rezultatul final.

Asteptand o surpriza placuta, asadar, nu m-am uitat in oglinda sa vad ce se intampla in capul meu. Cand am fost gata spalata, uscata si "intinsa" am deschis ochii.

Hopa!

Am amutit.

In sinea mea o blonda rapusa zbiera: "Asta numesti tu blond-aramiu? Pe naiba! Asta e galben-portocaliu-guma-Turbo!!!"

Anca a remarcat tacerea dar a rezolvat situatia imediat:

"Vezi ce frumoasa e culoarea? Asta e cea mai in voga acum. Asa are parul si Bianca Dragusanu!"

M-am linistit.

PS Nu. Nu am culoarea parului Biancai Dragusanu. Anca m-a mintit. Al meu e mai roz-molusca. Si nici bani de operatii estetice n-am.